Anormal

[Strofa 1]
Sunt anormal, un om banal adus de val la mal
Într-un ocean normal de pești cu ochelari de cal
Sunt anormal că urmăresc să n-am mereu profit
Și când te-ai ridicat, nu vin să pap și eu un pic
Nu sunt normal, nu-mi tatuez Cina cea de Taină
Pozând în credincios perfect, dar lepră pe sub haină
Sunt anormal că nu-s supus decât legii de sus
Și nu halesc normalitatea unui sclav condus
Sunt anormal că nu răspund la ură tot cu ură
Într-o lume normală cu luciferi în gură
Nu sunt normal că promovez valori și idealuri
Un anormal nu-i înghițit când face multe valuri
Sunt anormal când relatez trecutul meu sublim
Plin de lipsuri și nevoi, dar cel mai bogat copil
Nu sunt normal când Lucifer îmi tot apare-n gând
Sunt anormal — pentru succes pe Dumnezeu nu-l vând

[Refren]
Te urci pe culme, culme, lume
Inima ți-e prea haină
Și de ură plină
Sus pe culme, culme, lume
Dragostea ți se usucă
Ca răchita-n luncă

[Strofa 2]
Sunt anormal că nu mă-mbrac cu branduri trase-n sume
C-așa ar fi normal să mă vorbeasc-o lume
Că dacă toți „normalii” te văd că ai și-arăți
E o normalitate să te aclame toți
E atât de normal să vezi un preot care
Prezintă calea dreaptă și-ură închinare
Dar mâna e greblă, trăgând din buzunare
Chiar și de la săraci, pentru o înmormântare
Dacă e normal să nu mai fie dragoste față de semeni
Unde toți sunt „gemenii” și vrei cu toți să semeni
Eu sunt ăla anormal, oaia cea pierdută
În front cu suflet cald — sunt ultima redută
Perfect normal e să consumi lături și uscături
De la ieftinături ce livrează stricăciuni
Sunt anormal că-s unu’ vechi dintre autentici
Într-o lume perfect normală, plină de identici

[Refren]
Te urci pe culme, culme, lume
Inima ți-e prea haină
Și de ură plină
Sus pe culme, culme, lume
Dragostea ți se usucă
Ca răchita-n luncă

[Strofa 3]
Când luna cheamă visele, eu meditez în taină
La anormalități divine, la cine-mi ești sub haină
Iar când cocoșii-mi cântă primul ceas al dimineții
Sunt anormal că mulțumesc pentru darul vieții
Tu vezi normal — e culmea
Să vezi cum nu e lumea
De la pastile, prafuri, o vezi color ca-n grafuri
Nu sunt normal când caut dragoste, nu interese
Sunt anormal că-s om, după atâtea succese
Mă uit în oglindă și văd un om trecut prin viață
Născut și renăscut și-atunci când a căzut
Dar dincolo de toate văd un anormal
Ce le-a trecut pe toate-n parte cu zâmbet la final
Nu-i ieșit din comun că nu mă apreciezi
Când știu că toți „normalii”-și fac idoli din cirezi
Și-am să rămân eu oaia neagră chiar de-mi e crucea grea
O car plin de credință-n Domnul, căci este crucea mea!

[Refren]
Te urci pe culme, culme, lume
Inima ți-e prea haină
Și de ură plină
Sus pe culme, culme, lume
Dragostea ți se usucă
Ca răchita-n luncă