Animație

[Strofa]
N-am mai fost demult atat de calm
Ca un indemn suav, ca o vorba-n van
Ca-n ziua de larevedere eul meu piere
Iar tu erai acolo si-ti facea placere
Toate astea m-au plasat sadic in extreme
Oferindu-ti tie liniste, ca azi ca ieri
Sunt bun de nimic, sigur o sa te miste
Dorinta vietii de poet sta in nemurire
Chiar daca toti au plecat, toti au lasat
In urma randuri unice, demne de neuitat
Ce te fac fericit, dar eu nu sunt asa
As vrea.. Realizez ca nu se va-ntampla
Din greseli am invatat ca n-am ce invata
Te asigur prietene, zilnic pot enumera
Seri intregi animate cu pura gelozie
Genialitatea umana se naste din prostie
Eram un copil desi nu ne cunosteam
Parca te stiam, nu, nu e figura de stil
Oare. ce gest subtil m-a facut sa realizez
Ca etapele coincid, sunt tot copil
Fie vorba-ntre noi, nu-i nici un secret
Nu pun nimic in evidenta, ca un epitet
Tesaturile de intamplari, raman in gand
Ca un inger de portelan cu aripi de plumb
Nu dau hartii pe sclipiri, invelite-n aur
Uneori ma bucur ca am coarne de taur
Spune, cum sa nu fiu satul de viata cand
In fiecare noapte traiesc o noua eternitate
Singuratatea e icoana ce plange ne-ncetat
Si-mi pare rau de anii in care la ea m-am rugat
N-am fost fortat, am facut-o din placere
Acum a sosit momentul sa ne luam "la revedere"
N-ai habar de ce simt, daca vrei sa stii
Pune-te in haina mea si poate te vei regasi
Gest curat, uitat, orice fiinta efemera
Isi cladeste viata aplaudand de pe schela
Fara arhitect, fara acel ceva concret
Din aceasta cauza, omul nu este perfect
Ce rost ar avea, amintirile nu se pierd
Iar eu nu pot repara greseli ca-n Erased