Andromeda

Cant atomic in interiorul mintii
Masiv, cuvintele iau proportii
Marea si apa
Cuvantul si etapa
Soarele si luna
Uraganul si furtuna
Misteru' omenirii zace in pamant plapand
Noaptea-i doar stingerea luminiilor, nu-n gand
Cand tot ce ma inconjoara e materie
Ce nu ma omoara nu ma face mai puternic, doar ma sperie
E lugubru in mainiile mele, seara-n crepuscul
In interioru' universului ma simt doar un corpuscul
Mic si adanc in teroare ca temperatura in Siberia
Dar cugetul care depaseste antimateria
Sunt totul si nimicul, caldura, frigul
Atat de gigant si mic ca o particula
Un DO pe partitura
Partea pura din cea mai buna natura
Admirand fantezia si propria sa structura
Trista in existenta, pamantul e arid
Inot in lacrimi murdare, desertul e lichid
Apoi ies din cosmar, materia neagra
Gaura neagra creeaza un gol in mintea mea intreaga
Realizez ca doar m-am despartit de trup
Intelegandu-mi spiritul si chestiile de de subt
Sunt un inger nepazitor la a 12-a ora
Sunt dintr-o alta samanta, parca par o barocora
Departe de pamanteni, departe de trecutu' mancator si de ziua de ieri
O tu speranta, emotie ucigasa
Lasa-ma sa te omor inainte sa cad in plasa altcuiva