Individual Compus

[Verse 1: Gani]
O provocare, dar, se pare, mulţi au obosit
La scurt timp, s-au liniştit, au luat loc şi-au adormit
Uitând de ce-au luat foc în '89 steaguri cu embleme
Ce-au adus o libertate marcată de multe semne
De-ntrebare, cu fiecare guvernare
S-au perfecţionat noi tehnici de manipulare
Şi resemnare şi azi imaginea viitorului
Ne e persiflată chiar din Casa Poporului
Intenţii necurate storc creiere spălate
Indivizii au buletine, totuşi n-au identitate
Răspunsuri sugerate şi-ntrebări retorice
Pentru amatorii de orice vin de la oratorii ce
Vizează puterea colectivă, fără să amintească
Devine distructivă întoarsă contra noastră, deci
Să-i ignorăm pe cei ce-au obicei a minţi
Cobai ca noi în teste de control al minţii!
Nu violenţă, eu doar instig la schimbat mentalităţi
Gândire individuală, să nu mai gândească aceiaşi câţiva pentru toţi
Să nu fim acoliţii lor, suntem o masă
Dar s-avem scaun la cap, orice ins contează!

[Chorus: Gani]
Gândiri dresate, bazate pe instincte reprimate
Vise furate din minţi private de libertate
Deprimate, reduse la stadiul de primate
Prin unitate să-i dăm la o parte!
Minciuni frumos ambalate-n programe televizate
Luate drept model de ţinte de elevi vizate
Nu suntem aparate, principii trebuie apărate
Să ne-arătăm şi nouă că se poate!

[Verse 2: Gani]
Puternici împreună gândind separat
Şi sătui de cântat în strună după cum ne-au dirijat
S-au erijat şi non-valori în lideri de opinie
Te conduc greşit pân' la sfârşit de linie
Semidocţi se vor cunoscători, emit pretenţii
Da' tendinţe tendenţioase-s intuite în intenţii
De puţinii ce se informează, restul se conformează
Când dorinţa de destul primează, prea puţin mai contează
Că vă place să vă plafonaţi în viziuni eclectice
Victime-ale regimului, ca nişte anorexice!
Sedaţi cu analgezice verbale, pe căi orale
Frecvent se pare că uitaţi ce vă doare, pare
Că ei nu gândesc, consumă prostesc
C-o sumă plătesc lipsa la protest
Paria ar paria p-orcine din cei ce se
Porcesc nu-i gratis, e grotesc!
Hedonism forţat, iau faptele de facto
Şi concluziile rămân în aer, ca undele radio
Apropouri cam unde le bat io şi toţi ai mei
Ajung pericol social în ochii opiniei
Publice, avem toţi creier, tu decizi ce faci cu el
Mesajul meu e simplu: nu-l ceda lor, foloseşte-l!

[Verse 3: ADN]
Inspiră adânc, analizează scopul
Instigă alt gând, canalizează totul
Spre exodul din locul nostru de baştină
Unde-am făcut primii paşi şi-am tras cu praştia
În secolul sinelui, totuşi conduşi de despoţi
Unde-ai liber arbitru, lideri propuşi clădesc porţi
Şi nu-şi găsesc toţi slujbe de hoţi
Încă văd prea mulţi duşi drept nerozi ca slugi pe negoţ
Şi nu trebuie să fii vreun psiholog
Să realizezi că mass-media lor e-un psihotrop
E-un simplu drog, de vină sunt pretendenţi
La o plutocraţie plină de repetenţi
Că toţi sunt diferite părţi din entitate
Aceeaşi ce "citeşte" doar cărţi de identitate
Ştii, frate? zilnic acelaşi impuls convulsiv
Prins între partide ca un jucător compulsiv
Ei au scenarii şi cadre în filme de Spielberg
Ducându-ne la război ca pe fibre textile
Şi asta afectează p-oricine ca gripa porcină
Arme de distragere-n masă ne lasă clipa-n mocirlă
D-aia vreau să văd oligarhi derogaţi de la legi detronaţi
Bani deturnaţi returnaţi, debutanţi derutanţi denunţaţi
Şi acei deputaţi debordanţi deportaţi de votanţi devotaţi

[Chorus: Gani]
Gândiri dresate, bazate pe instincte reprimate
Vise furate din minţi private de libertate
Deprimate, reduse la stadiul de primate
Prin unitate să-i dăm la o parte!
Minciuni frumos ambalate-n programe televizate
Luate drept model de ţinte de elevi vizate
Nu suntem aparate, principii trebuie apărate
Să ne-arătăm şi nouă că se poate!