Omul nou

[Partea I]

[Strofă]
Am tăcut doar din bun simț
Da' nu poți s-alegi ce simți
Poți s-alegi doar să te minți
Vorbele-s resturi de mâncare
Cine are o scobitoare?
Fiindcă le scot printre dinți
Vorbim prin fapte să scoatem ce-avem în minte
Meseria mea-i să scriu, dar știu să nu cred în cuvinte
Mi-am pus o mie de filtre, pe tine cine te minte?
Dac-aș avea un frate siamez, probabil aș afla că-i vitreg
Eu știu că toți avem greșeli
Ia-ți de nevastă certitudinеa și o să ajungi să te-nșeli
Las-o gravidă mâine, fă-tе că te-ai născut ieri
Fii sincer doar când spui ceva bun și-ncearcă să nu ai păreri
Nu mai scriu, nu scot, nu vreau să mai fiu deloc
Nu am treabă cu trupe, artiști, case, vreau să uit de tot
Nu mai are rost, simt că și-a pierdut din scop
De-atâtea ori de podium, tot nu mi-am găsit un loc
Dac-aș avea de-ales între success, glorie eternă
Sau să nu am niciun stres, atunci când pun capul pe pernă
Aș alege cu ochii închiși, chiar dac-aș adormi pe scenă
Unii mor să aibă fani, pân’ o să moară ca John Lennon
Eu-s un outsider, nu fac parte din grup
Nu lupt să fiu lup în haită, rupt de cei care se rup
Mai bine independent, fiindcă de dependențe fug
Asta-i o minge de penalty, de-asta-s așa pus la punct
C-am doar o viață de trăit
Nu știu cum sunt alții, dar la mine-i totu' sau nimic
Pune botu', fii cu frații și o să fii dezamăgit
Când un om ține la tine nu ești ușor de-nlocuit
N-am contre-n versuri, nu vreau controverse
Unii vor să-mi fie prieteni numai ca să facem piese
Suferă când nu le iese, n-au suflet, au interese
Ăsta nu-i joc de PlayStation, de-aia nu cred c-o să-mi PS

[Partea II]

[Strofă]
Îi evit și nu simt lipsa
Nu mă laud și nu caut să iau niște clout pe Insta
Noi ne ducem singuri crucea, deci cine ne duce grija?
Dacă îți spun ceva ție, cum știu că n-ajunge screenshot?
Când intru într-un loc se simte
Parc-au ochii separați, le văd privirile-mpărțite
Suntem frați sau suntem ținte? Spune-o-n față, sincer, frate
Zici că-s tricouri de fotbal, se dau nume pe la spate
De unde vin, e-o mentalitate de crab
Toți vor să se ridice ei, da’ niciodată celălalt
Și-n plus, successu'-i zero, când n-ai cu cine să-l împarți
E-un om fără picioare care primește cadou bocanci
Așa că nu judec contemplu'
Îmi scad IQ-ul, nu mai fac pe deșteptu'
Autopsie, o să îmi deschid pieptul
Și-accept lumea, schimbarea-nseamnă propriul exemplu'