Intro (Marea Evadare)

[Intro: Bogdan Nicolai]
Spunea cineva că: o viață plină de greșeli e mai onorabilă, decât o viață în care să nu fi făcut nimic. Iar Sișu le-a făcut pe toate, bune și rele. Crescut în
Sărăcie, crescut fără tată, crescut pe străzile din Sălăjan. Membru "La Familia", lansând album după album, rămânând în brigadă. În una și aceeași brigadă. Aflat într-un război real cu alte trupe ale vremii: dependent de heroină, dealer de droguri... Trădat, turnat, arestat, anchetat, personaj principal de flagrant, pușcăriaș, bolnav de Hepatită... Greșind, regretând, greșind din nou, regretând iar... Iubind o femeie, două, trei... Tată al unui
Copil însurat, divorțat... Reorientat către credință, rupând țara în două cu Haarp Cord și, de fapt, rămânând mereu acolo de unde nu a plecat niciodată: pe strada lui! Și atunci: pe cine pula mea să asculți, frate, vorbindu-ți despre viață, dacă nu pe el?

[Strofă: Sișu Tudor]
Yeah, yeah, yeah, yeah...
Spiritul Celui Veșnic străbate viețile noastre toate
Lumile astea moarte, gândurile astea fade
Ne aduce-n piept inimi curate
Și aprinde-n noi sentimente frumoase, cu adevărat înflăcărate
Simt vânt divin în pânze, din plin
Spune-mi, Tată: Oare câți dintre noi trebuie să pierim
Ca să umplem golul pe care-l simțim?
Cautam răspunsuri: unii în pustii, alții în vin
Alții prin ceață și fum, dispar și revin
Odihnește-mă, Tată, dă-mi liniștea toată
Și-nvie, odată, iubirea asta moartă
Ridică-ne din morminte, să bată din propriile noastre cuvinte
Propriile noastre idei se bat în simțăminte
De-aia, trebuie schimbări totale, sunt dureri normale
Daca vrei să te inalți, până dincolo de avioane
Dincolo de altitudini amenințătoare
In Eternul Perfect, unde Lumina e Atotstăpânitoare
Și judecă vanitățile noastre virtuale
Păcatele noastre mortale, dorințele noastre carnale
Dacă nu te spovedești în genunchi, n-ai cum să mergi în picioare
Și e posibil să ratezi această "Mare evadare"...