Culoarea norilor

E gri vazduhul si totusi violet pe alocuri
E gri si cenusa pe care-o ridic pe soclu
Mi-e gri gandul si fundalul e tot gri
Culoarea norilor peste tot, cenusii
Bat strazi sumbre intr-o zi rece de toamna
Privesc la cer dar acum soarele-i dupa nori
Si degeaba vreau sa ma intind pana departe
Si de-as putea m-as lovi probabil de ziduri

Gust gri-n asprimea privirii tale
Gust intunecimea privirii tale
De n-o aveam pe ea lucioasa-n fata
Sa reflecte, nu te-as fi cunoscut intreg

Gri-n momente-n care incerc sa inglobez
Un univers haotic intr-o singura coala
Chipuri-n asta lume pe care imi tin palma
Si in depictarea careia esuez
Urc scari ce nu le concepeam, n-as fi vazut
Atat de departe pe cat ma simt acum
Fata de atunci ca-n fapt nu-s chiar
Nu ma vreau asa si orice fac e-n zadar

Gust gri-n asprimea privirii tale
Gust intunecimea privirii tale
De n-o aveam pe ea lucioasa-n fata
Sa reflecte, nu te-as fi cunoscut intreg