Manole

Maine
Voi ridica lumea mea
Doar cu tine de mana-as putea
Sa-nalt mandre castele
Sa duc turnuri pan-la cer, ca-n visele mele

Dar peste noapte se vor narui
Zidul gros vrea sa-i pot darui
Un suflet fara pata
Si zambetul tau sfios sa-l prind cu-n lacat in poarta

Ti-as lua pasul de felina
L-as pune-ntr-o gradina
Sa rasara radacini
De liliac sau de ciulini
Si numai tu
Ai fi mangaiere-ntre spini

In fiecare zi cladesc
O lume-n care sa-ti fie firesc
Sa fii mereu ca vantul si ca marea
Inconjurand pamantul si zarea

Nu stiu
Nu stiu si nici nu-nteleg
Dе ce nu-mi dai voie sa leg
Umbra ta frumoasa;
O scara catrе cer s-o-naltam maiestuoasa

Sa nu ai nici o teama, ti-am spus
Mai demult duhuri rele-am rapus
Sa urci pe coama lunii
Sa plangi lacrimi reci pe stihiile lumii

In fiecare zi cladesc
O lume-n-care sa-ti fie firesc
Sa fii mereu ca vantul si ca marea
Inconjurand pamantul si zarea

In fiecare zi cladesc
O lume-n-care sa-ti fie firesc
Sa fii mereu ca vantul si ca marea
Inconjurand pamantul si zarea

Sunt aici de demult
Tu vorbesti, eu ascult
Tu te temi, eu iti las
Dintr-un secol un ceas

Ti-as lua pasul de felina
L-as pune-ntr-o gradina
Sa rasara radacini
De liliac, de ciulini
Ti-as coase din lumina
Strai mandru-n zi senina
Si cand ti-e noaptea rea
Tu sa ma chemi, draga mea
Ana...